Insect Park

Poiana Zânelor este un ansamblu de izvoare minerale amenajate sub formă de bazine în aer liber, cu garderobă şi puncte de repaos, folosite în principal în cură externă. În anul 2009, fundaţia Ars Topia a hotărât să organizeze claca de amenajări băi tradiţionale din acel an la Borsec. Timp de zece zile, tineri din Ungaria şi Transilvania au lucrat împreună cu localnicii la amenajarea acestor băi, care de atunci se bucură de un mare succes în rândul vizitatorilor. În cadrul acestui proiect au fost realizate mai multe obiective, cum ar fi: piscină cu apă minerală, băi de picioare, vestiare, filigorie, şezlonguri. Se găsesc indicaţii în limbi de largă circulaţie pictate manual pe suport din lemn şi decorate cu motive florale specifice zonei. Din an în an, numărul turiştilor care vizitează aceste băi este în creştere, dar şi localnicii folosesc aceste ape minerale pentru diferite tratamente.  Tot în poiana Zânelor sunt puncte de belvedere şi locaţii de picnic sau plajă.  Nu există program de vizitare şi nici taxă de intrare. 📷 Rédai Botond

Viaductul Caracău este un viaduct de cale ferată pe tronsonul Miercurea Ciuc – Ghimeș, care a fost dat în folosință la 18 octombrie 1897. Viaductul a fost distrus complet în 1944, ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945 inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 mc). Aceasta a fost o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare. În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, acesta fiind pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m. Lățimea bolții este de 6.50 m la cheie și de 10 m la naștere. Secțiunea bolții este casetată, având înălțimea de 2.5 m la cheie și de 4.8 m la naștere. Foto: Bartalis Zsombor

În 1883, mulţumită contelui Apor Károly a fost construit în partea de jos a vârfului Surduc, Bastionul Apor (761 m), acesta fiind un punct panoramic şi de odihnă, care nu a fost folosit niciodată ca obiectiv strategic. Din bastion există a priveliște excelentă asupra orașului Băile Tușnad din Defileul Tușnad, asupra râului Olt și a Rezervației Naturale Piatra Șoimilor. Bastionul Apor a suferit mai multe renovări de-a lungul anilor, dar în fiecare caz s-a conservat clădirea conform stilului și scopului acestuia. Chiar mai mult, acum poate fi vizualizat din oraș chiar dacă este întuneric. Pe parcursul renovării din 2017 s-a amenajat un spațiu de expoziție în incinta basionului prin amplasarea unor panouri cu imagini de arhivă și cu o scurtă prezentare a trecutului acestuia. Foto: Băile Tușnad și împrejurimile - destinație ecoturistică

Baile Chirui se afla pe soseaua Odorhei-Miercurea Ciuc, in apropiere de Vlahita, intrarea pe valea Chiruiului se face aproape vis-a-vis de panoul indicator "Spre Baile Harghita" unde apare o sosea ce care urca spre stanga, pancarta cu "Baile Chirui-5 km" este bine semnalizata chiar din sosea, dar trebuie s-o iei spre dreapta. Imediat ce-ai facut "dreapta", intri intr-o padure inalta si deasa, incat de-abia mai vezi soarele, care n-a disparut, e tot acolo sus deasupra ta tot timpul dar razele lui nu mai pot sa se strecoare prin cetina brazilor, caci lumina se propaga, cum bine ne-a invatat profu' de fizica din liceu doar in linie dreapta... Un alt panou, ce te impresioneaza de data aceasta, apare dupa primii 2 km de mers: "Doar atunci cand ultimul copac va fi doborat, cand ultimul râu va fi otravit, cand ultimul peste va fi prins, iti vei da seama ca banii nu pot fii mancati!".

Cel care doreşte o plimbare spirituală poate să urmeze Calea Crucii, numită Calvarul Secuiesc şi să treacă prin cele 14 staţii, sculptate în stânci de câte doi metri, care, pe lângă patimile lui Isus, înfăţişează şi momentele cruciale din istoria secuilor. Staţiile au fost aşezate de-a lungul drumului care duce prin pădure la capela Ugron. Capela, care se zăreşte printre copacii de pe creasta Nagymál, este cavoul familiei Ugron, o veche familie de secui de importanţă istorică.

Orbán Balázs s-a născut în satul Poloniţa din apropierea oraşului Odorheiu Secuiesc, într-o familie secuiască cu tradiţie veche pe aceste meleaguri. A studiat la Odorheiu Secuiesc, însă în primăvara anului 1846 a părăsit meleagurile natale, pentru ca să revină abia în 1859. În anii absolutismului şi în perioada de relativă relaxare imediat următoare, el a cutreierat Ţinutul Secuiesc. A ajuns în fiecare localitate, a vizitat toate ruinele şi atracţiile naturale, luând notiţe şi imortalizând cele văzute cu aparatul de fotografiat. Între 1868 şi 1873, Orbán Balázs a publicat cele şase volume ale operei sale de marcă “Descrierea istorică, arheologică, geografică şi etnografică a Ţinutului Secuiesc”. A murit fără urmaşi, lăsând totul moştenire neamului secuiesc din care s-a tras. Respectându-i-se ultima dorinţă, Orbán Balázs a fost înmormântat la Seiche. În faţa mormântului său a fost aşezat un şir de porţi secuieşti, dintre care prima fusese chiar poarta casei sale.

Parcul Memorial a fost realizat de Fundația Pro Odorhei. Statuile reprezintă 12 personalități istorice și culturale renumite: Kós Károly, Bethlen István, Wesselényi Miklós, Bethlen Gábor, Fráter György, regele Szent László, prințul Csaba, Hunyadi János, Báthori István, II. Rákóczi Ferenc, generalul Bem, Nyírő József, iar cea de a treisprezecea îl reprezintă pe anonimul Secuiul Pribeag. Realizatorii operelor de artă sunt sculptorii Blaskó János, Hell Tibor, Krisztiáni Sándor, Lessenyei Márta și Tóth Emőke. Sursă text și foto: https://tourinfo.ro/

ÎNCHIS PÂNĂ LA DATA DE 31 MAI 2026 Folosindu-ne de experienţele casei de fluturi temporare din Odorheiu Secuiesc, în primăvara lui 2012 am deschis în Praid, judeţul Harghita, prima casă de fluturi permanentă din România. Clădirea compartimentată în două, construită special în acest scop, găzduieşte o zonă de recepţie care comunică cu un magazin de suveniruri, alături de un spaţiu denumit „spaţiu de zbor”, cu un microclimat tropical, ornat cu plante tropicale, având un lac mic şi o alee circulară.  Fluturii noştri ajung la noi din fermele de fluturi din America de Sud, Asia şi Africa sub formă de crisalide. După sosirea lor, crisalidele sunt puse într-o clocitoare construită special în acest scop, unde, în funcţie de specie, după câteva zile – și deja transformaţi din omizi – văd lumina zilei nişte fluturi minunaţi. În fiecare an, în lunile calde, casa de fluturi poate fi vizitată, unde, de obicei, se pot observa, în acelaşi timp, mai multe sute de exemplare reprezentând 8 - 9 specii de bază şi 6 - 7 specii schimbătoare, metamorfice. Fiindcă durata de viaţă a fluturilor este de numai câteva săptămâni, la înlocuire suntem atenţi ca în continuu să prezentăm specii noi, având grijă ca vizitarea acestor specii să servească drept pretext pentru revenire.  Dintre oaspeţii noştri permanenţi, dorim să vă prezentăm virtuozul casei de fluturi, fluturele de azur (Morpho peleides), graţioșii fluturi zebra (Heliconiinae), fluturii bufniţa uriaşă (Calligo memnon), care lenevesc încontinuu, precum şi fluturele zmeu de hârtie (Idea leuconoe), care zboară ca un cearceaf. Casa noastră de fluturi oferă, atât copiilor, cât şi adulţilor, momente de relaxare interesante şi pline de experienţe. Poate fi vizitată din mai până în septembrie. PREȚ BILETE • 10 RON - copii, elevi, studenți • 12 RON - adulți, pensionari • sub 3 ani acces gratuit

Piatra de temelie a fost pusă în septembrie 1895, iar clădirea cea mai impozantă a fostei Pieţe de Jos, actuala Primărie, a fost dată în funcţiune în1897. Fostul Sediu al Comitatului Odorhei a fost construit în stil eclectic, conform planurilor arhitectului Sztehló Ottó. Constructorul său a fost inginerul Ferenczi Endre, însă un rol important i-a revenit şi arhitectului principal al oraşului, Haberstumph Károly. În ceea ce priveşte construcţia interioarelor, o valoare deosebită o are sala de consfătuiri, situată în capătul curţii închise, bogat ornamentată cu picturi de perete şi de tavan şi care, din anul 2003, poartă numele de Szent István (Sfântului Ştefan). Este sala cea mai reprezentativă a oraşului, care găzduieşte şi simpozioane, conferinţe, concerte de înaltă calitate, festivaluri şi alte evenimente. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/