Casă răsturnată

Biserica Mileniului, o interpretare modernã a lãcaşului de închinare, operã a arhitectului maghiar Imre Makovecz. Ridicatã în apropierea bisericii “Sfânta Cruce” situatã pe strada Florilor, noul lãcaş terminat în anul 2003, este o abordare inovatoare a spiritualitãţii ce pune stãpânire pe cel ce intrã şi care, datoritã cupolei de sticlã, pare cã se aflã sub ochii divinitãţii. De sus, de lângã cupola de sticlã, cei patru îngeri:Sfântul Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel, vegeazã oficierea slujbei. Biserica are douã turnuri ridicate deasupra intrãrilor, cu câte cinci cruci semnificând cele zece secole ale creştinãtãţii maghiare. Foto: Darvas-Kozma József 

De obicei, taierea porcului are loc iarna, in Ajunul Craciunului, ori in zilele geroase ale lunii ianuarie si a devenit cel mai popular eveniment traditional, iar pentru oamenii de la oras reprezinta o atractie turistica si o posibilitate de cultivare a traditiilor populare. Evenimentul consta in taierea porcului crescut la casa gospodarului, in prelucrarea carnii si in cina traditionala unde se serveste caltabos, sangerete, carnati, tocanita si ciorba preparata cu zama de varza murata. Taierea porcului incepe dimineata, cu cinstirea celor participanti la eveniment, apoi se aprinde focul in vatra si se pune apa la fiert. Munca efectiva se declanseaza cu injunghierea porcului, unde protagonistul este macelarul, cel care cu un cutit special savarseste „ crima". Ajutoarele incearca sa potoleasca animalul incoltit si guitator. Sangele animalului este colectat intr-o cratita, sange ce va fi materia prima pentru sangerete. Dupa acestea, porcul este pus intr-o vana, unde parul este indepartat prin oparire. Prima data porcul este presarat cu rasina (aceasta face ca parul sa se lipeasca unul de altul), apoi, cu un instrument special prin frecarea pielii porcului se indeparteaza parul animalului. Dupa ce animalul a fost curatat de par, urmeaza parjolirea porcului cu manunchi de paie. Dupa ce pielea porcului s-a rumenit frumos, urmeaza imbaierea, cand pielea se spala si se curata frumos. In urma unei alte cinstiri si inchinari in sanatatea celor prezenti, porcul este saltat pe o masa pentru a fi disecat. Macelarul, pe rand, taie suncile, indeparteaza matele, scoate maruntaiele, indeparteaza capul porcului si osanza. Costitele sunt taiate cu un bard (baltag) in trei parti egale in asa fel, incat carnea nu este complet taiata, ci tine intr-una costita, care este, apoi , sarata si pusa la afumat. Slanina este taiata in marimi dorite, sarata si pusa la afumat. Prelucrarea scapulei (a suncilor superioare) se realizeaza in doua feluri: dupa indepartarea ciolanului, ori se decupeaza o mica sunca, ori dupa dezosire carnea va folosita la prepararea carnatilor. Sunca va fi pusa la afumat. Matele sunt curatate si pregatite pentru prepararea sangeretelui, a caltabosului si a carnatilor. Dupa curatirea ferfenitelor de carne de piele, o parte din piele trece la fiert si va constitui materia de baza pentru sangerete si pentru toba. Bucatile de slanina fara soric taiate in patratele vor fi folosite, impreuna cu mici bucatele de carne, la prepararea carnatilor. O alta parte a slaninei va fi taiata in patratele, din care, dupa topire, se obtine o untura alba si gustoasa de porc. Maruntaiele - ficatul, inima, plamanii, splina, rinichii, limba - sunt fierte in apa de 95 grade Celsius, dupa care se adauga carne fiarta, orez fiert si sangele animalului colectat la taiere si totul se toaca, iar cu materia obtinuta se va umple matele pentru sangerete si caltabos. Condimentarea se face dupa gustul fiecarui gospodar. De asemenea, se fierb bucatelele de carne ramase neutilizate si partile zgarcioase, care vor constitui materia tobei. Carnatii se prepara din carne cruda tocata, condimentata cu boia de ardei, cu piper si cu usturoi. Carnatii, slanina, sunca, caltabosii si toba se pun la afumat. Astfel, aceste sortimente preparate prin sarare, prin saramurare, prin fierbere si prin afumare se conserva mai mult de o jumatate de an ori in camara , ori in podul casei. Amatorii se pot interesa la organizatorul-gazda al programului la numarul de telefon: Izvoare – Botházi András: +40741232744 Băile Tușnad: +40749066008 Vlăhița: +40744680753 Borsec: 0266337001 Racu: +40745180649 Ciumani: +40746337722

La cererea oaspeților organizăm evenimente cultural-artistice. Dansatori, muzicanți prezintă obiceiuri din folclorul local, cu posibilitatea de a-i invăța pe cei interesați, dansurile locale. Pensiunea Gyimesi Skanzen

Poiana Zânelor este un ansamblu de izvoare minerale amenajate sub formă de bazine în aer liber, cu garderobă şi puncte de repaos, folosite în principal în cură externă. În anul 2009, fundaţia Ars Topia a hotărât să organizeze claca de amenajări băi tradiţionale din acel an la Borsec. Timp de zece zile, tineri din Ungaria şi Transilvania au lucrat împreună cu localnicii la amenajarea acestor băi, care de atunci se bucură de un mare succes în rândul vizitatorilor. În cadrul acestui proiect au fost realizate mai multe obiective, cum ar fi: piscină cu apă minerală, băi de picioare, vestiare, filigorie, şezlonguri. Se găsesc indicaţii în limbi de largă circulaţie pictate manual pe suport din lemn şi decorate cu motive florale specifice zonei. Din an în an, numărul turiştilor care vizitează aceste băi este în creştere, dar şi localnicii folosesc aceste ape minerale pentru diferite tratamente.  Tot în poiana Zânelor sunt puncte de belvedere şi locaţii de picnic sau plajă.  Nu există program de vizitare şi nici taxă de intrare. 📷 Rédai Botond

Viaductul Caracău este un viaduct de cale ferată pe tronsonul Miercurea Ciuc – Ghimeș, care a fost dat în folosință la 18 octombrie 1897. Viaductul a fost distrus complet în 1944, ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945 inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 mc). Aceasta a fost o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare. În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, acesta fiind pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m. Lățimea bolții este de 6.50 m la cheie și de 10 m la naștere. Secțiunea bolții este casetată, având înălțimea de 2.5 m la cheie și de 4.8 m la naștere. Foto: Bartalis Zsombor

Dragoste la prima vedere – aşa a început munca familiei Szász, când au reuşit achiziţionarea a unui teren la Lunca de Jos – Pârâul Boroş, pe care nu erau construite decât o căsuţă şi o şură abandonată, lăsate la voia întâmplării. În prezent, terenul arată mai degrabă ca un mic sat, fiind construite pe ea una lângă alta 11 mici căsuţe ţărăneşti de o frumuseţe extraordinară, condamnate iniţial la degradare.  Le-am demolat, le-am transportat şi pe baza fotografiilor şi a numerotării le-am reconstruit, păstrând metoda originală de humuire, atât în interior, cât şi în exterior şi mobilând căsuţele cu mobilă tradiţională veche. Șurile construite ulterior deservesc aici alte scopuri – unul a devenit casă de baie, iar celălalt este folosit drept şură de dans. Am dori ca tabăra, care poate găzdui 110 de persoane să fie vizitată şi folosită de turiştii dornici de odihnă, care apreciază tradiţiile şi preţuiesc arta populară. Pensiunea Gyimesi Skanzen

În 1883, mulţumită contelui Apor Károly a fost construit în partea de jos a vârfului Surduc, Bastionul Apor (761 m), acesta fiind un punct panoramic şi de odihnă, care nu a fost folosit niciodată ca obiectiv strategic. Din bastion există a priveliște excelentă asupra orașului Băile Tușnad din Defileul Tușnad, asupra râului Olt și a Rezervației Naturale Piatra Șoimilor. Bastionul Apor a suferit mai multe renovări de-a lungul anilor, dar în fiecare caz s-a conservat clădirea conform stilului și scopului acestuia. Chiar mai mult, acum poate fi vizualizat din oraș chiar dacă este întuneric. Pe parcursul renovării din 2017 s-a amenajat un spațiu de expoziție în incinta basionului prin amplasarea unor panouri cu imagini de arhivă și cu o scurtă prezentare a trecutului acestuia. Foto: Băile Tușnad și împrejurimile - destinație ecoturistică

Baile Chirui se afla pe soseaua Odorhei-Miercurea Ciuc, in apropiere de Vlahita, intrarea pe valea Chiruiului se face aproape vis-a-vis de panoul indicator "Spre Baile Harghita" unde apare o sosea ce care urca spre stanga, pancarta cu "Baile Chirui-5 km" este bine semnalizata chiar din sosea, dar trebuie s-o iei spre dreapta. Imediat ce-ai facut "dreapta", intri intr-o padure inalta si deasa, incat de-abia mai vezi soarele, care n-a disparut, e tot acolo sus deasupra ta tot timpul dar razele lui nu mai pot sa se strecoare prin cetina brazilor, caci lumina se propaga, cum bine ne-a invatat profu' de fizica din liceu doar in linie dreapta... Un alt panou, ce te impresioneaza de data aceasta, apare dupa primii 2 km de mers: "Doar atunci cand ultimul copac va fi doborat, cand ultimul râu va fi otravit, cand ultimul peste va fi prins, iti vei da seama ca banii nu pot fii mancati!".

Cel care doreşte o plimbare spirituală poate să urmeze Calea Crucii, numită Calvarul Secuiesc şi să treacă prin cele 14 staţii, sculptate în stânci de câte doi metri, care, pe lângă patimile lui Isus, înfăţişează şi momentele cruciale din istoria secuilor. Staţiile au fost aşezate de-a lungul drumului care duce prin pădure la capela Ugron. Capela, care se zăreşte printre copacii de pe creasta Nagymál, este cavoul familiei Ugron, o veche familie de secui de importanţă istorică.